philosopher's corner sau filosoful la colţ

Mihai Novac - un autor

Vedem cu mintea la fel de mult pe cât cu ochii. Se poate oare atunci spune: gândim cu ochii la fel de mult pe cât cu mintea? Monet îşi deplângea condiţia de a se fi născut în plin văz. Dacă i s-ar mai fi oferit alegerea, spunea el, ar fi preferat să se fi născut orb pentru ca apoi să-şi dobândească treptat vederea, să se deprindă cu ea, să înveţe să vadă. Aceasta pentru a fi în stare să desprindă pura impresie de pe retină de ceea ce mintea îi spune să vadă; să vadă doar prin simţuri. Probabil că, dacă lui Monet i s-ar fi împlinit dorinţa, în asemenea condiţii, cu sau fără simţul văzului, ar fi rămas la fel de orb. În măsura în care nu ştim ce trebuie să vedem, nu vedem nimic. Reciproc, conştiinţa se edifică pe sine prin intermediul propriilor produse, cu alte cuvinte, ea îşi survine ca un produs al acelor lucruri pe care ea însăşi le face posibile.
Nimic nefiresc în toate acestea. Totuşi, în această dublă întreprindere ea nu trebuie niciodată să piardă din vedere două chestiuni: pe de o parte, tocmai pe sine în calitate de autoare a lucrurilor prin intermediul cărora ea se edifică, pe de alta sensul de transcendenţă inerent acestora. O exagerare de oricare dintre cele două părţi riscă să conducă în inautenticitate. De onestitatea sa cu sine sub aceste două aspecte depinde posibilitatea oricărei tematizări autentice a fenomenului.
Un simptom ar fi, poate, tocmai faptul că simţul comun ia de multe ori prostia ca pe o formă de orbire.
Anume ca sens pe care ea însăşi li le-a conferit la modul esenţialmente constitutiv şi care altfel, fără o atare trimitere în afară, nici un ar putea rezulta într-o edificare.